Constanţa este un oraş mort de care fug toţi
Deşi locuiesc şi muncesc în Bucureşti de vreo 13 ani sunt constănţean, iar părinţii mei sunt acolo. Mă duc acasă cât mai des posibil şi de fiecare dată dau peste aceeaşi nemulţumire generală faţă de cel mai mare primar din România, inegalabilul păstaie. În afară de pensionari, care sunt mânjiţi de câteva ori pe an cu ceva de-ale gurii, toţi vorbesc rău despre leguma de la primărie.
Mai sunt unii pe ici pe colo care spun că a făcut străzile, lumina, Mamaia, gazul şi fântânile. Despre ăştia nu vreau să vorbesc pentru că ei nu înţeleg că toate acestea sunt obligaţii ale primarului, nu fapte bune sau mărinimie. Este adevărat că cei care l-au precedat au reuşit doar să asfalteze strada pe care locuiau în patru ani de mandat, dar din comparaţia asta nu rezultă că păstaie este un primar bun.
Dacă vorbeşti cu taximetriştii, cu oamenii de afaceri (mici sau mari) sau cu cei care lucrează în presa din oraş vei afla multe dintre mizeriile pe care le face nea primarul în funcţie. Şi ele nu sunt nici puţine, nici nesemnificative. Constanţa este un oraş în care nu poţi face nimic important fără să cotizezi la plaiboiul din PVC. Pe vremea în care avea magazinul Brick (un Praktiker local) nu îţi dădea autorizaţie de construcţie pentru o lucrare mai mare dacă nu luai materiale de la el.
Majoritatea tinerilor migrează spre Bucureşti
La alegeri toate magazinele din oraş au afiş cu el în geam deşi patronii sunt împotriva lui. De ce? Pentru că ai de ales între a lipi posterul şi a fi vizitat de tot felul de controale care îţi aplică amenzile maxime prevăzute de lege. Şi, deoarece dacă ai o afacere în România şi plăteşti toate impozitele dai faliment, ei aleg prima variantă, cea cu afişul.
Carrefour a vrut să construiască un magazin în Constanţa imediat după ce l-a realizat pe primul din Bucureşti. Dar nu a făcut asta pentru că primarul cel cinstit, pe care D.N.A. nu (vrea) îl prinde cu nimic, a cerut un comision fabulos. Investitorii germani care au luat hotelurile din Albena au venit prima dată în Mamaia şi au încercat să-şi facă treaba garantând investiţia şi un grad de ocupare de 80%. Dar, din nou, măzăriche a cerut comision.
Şi astea sunt doar câteva dintre cele mai mari ilegalităţi pe care le-a comis. Din cauza lui Constanţa, al doilea oraş din ţară după Bucureşti, este un oraş mort în care cele mai bune salarii sunt de 1.000-1.500 de lei. Aici un contabil cu facultate câştigă 5-600 de lei, un DTP-ist – 7-800 de lei, un vânzător – 3-400 de lei ş.a.m.d. Cum ar putea să trăiască un tânăr cu banii ăştia? De aceea rămân în oraş doar foarte puţini, majoritatea lor migrând spre Capitală.
Ştiind toate acestea şi multe altele mi se face scârbă când îl văd prin presă cum se dă lovit şi nedreptăţit, făcând pe inocentul care vrea binele oamenilor. Singura şansă ca oraşul să se dezvolte este ca tinerii constănţeni să se ducă la vot, nu doar pensionarii. Dar, din păcate, lor nu le pasă de oraş şi se gândesc doar să îşi termine liceul şi să plece de acolo cât mai repede posibil. Cred că nici în vestul sălbatic un şerif nu controla o localitate aşa cum o face păstaie!
Păstaie mai tare decât şerifii
În acest sfârşit de săptămână am fost acasă, la Constanţa. M-am plimbat un pic prin oraş şi m-am speriat. Nenorocitul de păstaie (primarul) distruge din ce în ce mai multe părţi din localitate. Nu i-a ajuns că a desfiinţat o linie de tramvai, acum m-ai elimină încă una şi introduce autobuze în locul ei. Adică mai multă poluare, mai puţin loc pe stradă pentru celelalte maşini, mai puţin loc pentru călători, dar mai multe comisioane pentru el.
A fost inaugurat şi mall-ul pentru care au fost tăiaţi o groază de copaci din parcul Tăbăcărie pentru a fi înlocuiţi cu betoane şi piatră. Adică au mâncat o bună parte din parc pentru a construi o mizerie de mall. Când m-am uitat pe malul lacului m-am enervat şi mai tare. Stârpitura de păstaie a aprobat realizarea multor construcţii în locul spaţiului verde de pe malul lacului Tăbăcărie.
Ca să nu mai zic de toate fântânile arteziene inutile executate prin oraş. Băi interlopule, Constanţa este un oraş port la Marea Neagra şi de aceea beneficiază de un aer umed şi răcoros care nu mai are nevoie de fântâni arteziene! Ai ajuns să controlezi un oraş mai bine decât o făceau şerifii în vestul sălbatic! Nu mişcă nimic în oraşul ăla dacă nu iei tu un comision şi ăştia de la putere se tot fac de câţiva ani că te prind!
Dar pe el îl doare în continuare la bască. El tot prin discoteci stă şi se sparge în figuri ca orice constănţean care se respectă (doar pe el). El scoate bani pe bandă şi cotizează unde trebuie fără să-i pese de nimic. Dar din când în când mituieşte pensionarii cu un pui, o sticlă de ulei şi o pungă de făină. Ei nu ştiu că tot din banii lor sunt aceste cadouri şi îl iubesc pe hoţul care a plecat de la ţigări furate din port şi vândute la colţul străzii.
Mircea Toma s-a vândut în Vama Veche
În seara asta am aflat ceea ce nu ştiam despre marele Mircea Toma, cel de la Academia Caţavencu. Aveam o părere bună despre el ca om datorită, în principal, activităţii de la revistă şi a iniaţitivei Salvaţi Vama Veche. Însă părerea mi s-a schimbat radical în această seară.
Am aflat că, în cazul în care vrei să fie prezent la un eveniment, trebuie să îi plăteşti 1.500 euro. Acesta este tariful lui. Poate că asta nu ar fi foarte grav, până la urmă numele lui este un brand care probabil că îşi merită banii. Ceea ce mi-a demolat părerea bună a fost altceva.
Mai exact este vorba despre faptul că a vândut organizaţia/afacerea Salvaţi Vama Veche pentru un milion de euro. Să vinzi o iniţiativă civică este dezonorant şi descalificant. Pentru mine brandul Mircea Toma, creat cu atât de multă muncă în atât de mulţi ani, s-a făcut ţăndări.
Probleme mircică? Te-ai vândut pentru că ai rămas fără bani de ţigări sau de bere? Asta înseamnă că pentru tine Salvaţi Vama Veche nu a fost niciodată ceva legat de caracter sau principii, ci doar o afacere. A fost doar o vacă ce trebuia mulsă. Sper să nu spui că oricum nu se mai poate face nimic acolo şi din cauza asta ai vândut, că ăsta este un argument ieftin la pretenţiile matale.
Treziţi-vă până nu o luaţi razna de tot!
Nu mi-a plăcut niciodată politica pentru că am considerat că este cea mai mizerabilă meserie unde întâlneşti aproape numai oameni fără caracter şi principii utile binelui comun. Cel puţin asta a demonstrat politica autohtonă după revoluţie: ori eşti cu noi la minciună şi furt, ori eşti împotriva noastră dacă vrei să faci ceva bun pentru cetăţeni.
Am evitat de foarte multe ori să scriu despre acest domeniu infect, dar de data asta nu mă mai pot abţine. Am găsit prea multe bloguri unde sunt atacaţi cei care scriu împotriva lui ion iliescu şi unde ilici este proslăvit ca un „ctitor de ţară”. Ceea ce mi s-a părut cel mai ciudat este că cei care au aceste bloguri sunt tineri şi se consideră elevii şi urmaşii primului kgb-ist al ţării.
Concluzia mea este că aceşti comunişti nostalgici sunt ori foarte imbecili şi nu au studiat istoria recentă a României, ori urmăresc nişte interese pentru care sunt în stare de cea mai josnică şi mai degradantă idolatrie. Spun asta pentru că este evident pentru toată lumea cine a organizat mineriadele, cine a distrus restul de economie de după revoluţie, cine a ţinut poporul ăsta în minciună şi ignoranţă şamd.
Din cauza lui…
Pe vremea în care tovarăşul ilici a fost preşedinte presa nu avea voie să critice guvernul, iar cei care au îndrăznit asta au plătit cu vârf şi îndesat (bătăi, ameninţări, crime, distrugeri de bunuri etc.). Ca să nu mai spun că orice om cu capul pe umeri, când îl aude vorbind, îşi dă seama imediat de educaţia kgb-istă pe care o are atât de bine înrădăcinată.
În plus, în toate mandatele sale (unele ilegale pentru că nu mai avea dreptul sau pentru că a furat alegerile) nu a reuşit să facă nimic bun pentru ţară şi popor. În aceea vreme s-a încercat doar păstrarea în viaţă a fabricilor falimentare pentru a nu deranja oamenii, fără să intereseze pe nimeni viitorul economiei. Toate propunerile utile pentru dezvoltarea sănătoasă a ţării şi economiei au fost respinse.
Urmele nefaste ale politicii duse de boşorogul comunist se mai văd şi astăzi. Din cauza lui am pierdut cei mai buni ani pentru a o lua pe calea ce bună. Din cauza lui economia ţării este în mâinile foştilor securişti. Din cauza lui sunt multe lucruri bune care se mişcă greu în prezent. Din cauza lui ţara asta este în continuare animată de concepţii comuniste. Din cauza lui am intrat atât de târziu în UE şi NATO.
Şi povestea ar putea fi continuată aproape la nesfârşit. De aceea nu pricep ce se întâmplă cu aceşti cripto-comunişti tineri care ar trebui să fie mai limpezi la minte decât tătucul lor. A început să îmi fie teamă pentru viitorul României. Cred că ucenicii lui ilici ar fi gândit altfel dacă ar fi fost părtaşi activi la revoluţie, dacă ar fi fost bătuţi de mineri pentru că poartă blugi şi au părul lung sau dacă ar fi citit puţină istorie şi şi-ar fi folosit mintea măcar odată în viaţă. Treziţi-vă până nu o luaţi razna de tot!
Avem patroni frustraţi şi mândri fără motive
Mă enervează patronii care cred că le ştiu pe toate şi simt nevoia să dea lecţii tuturor angajaţilor dintr-o mândrie prostească. Mă enervează patronii care vor să se implice în tot şi nu înţeleg că treaba unui manager este să delege sarcini şi să urmărească execuţia lor. Mă enerveaza patronii care nu ştiu să ceară ce vor pentru că nu înţeleg nici ei asta, dar dau vina pe angajaţi că nu fac ce trebuie, din cauza frustrărilor personale.
Sunt prea mulţi patroni în România care angajează oameni bine pregătiţi şi cu experienţă, dar nu le dau voie să îşi facă treaba şi, pe urmă, sunt nemulţumiţi de ei. Ba chiar fac tot posibilul să îi încurce, deşi îi plătesc. Sunt tot felul de patroni care se cred manageri, dar le e frică să dea putere oamenilor, să îi responsabilizeze şi să-i stimuleze (măcar verbal). Prea puţini dintre ei înţeleg că încurajarea este un factor psihologic important pentru orice om dacă vrei să dea randament.
Şi mai este o categorie de patroni care a citit câteva cărţi scrise de americani şi încearcă să le aplice în ţara noastră. Asta demonstrează că nu au înţeles nimic din psihologia acestui popor, care este atipic din toate punctele de vedere, şi că astfel nu vor reuşi niciodată să obţină rezultate bune în afaceri. Din nefericire pentru toată lumea sunt prea mulţi patroni care nu înţeleg că banii şi succesul lor sunt aduse de angajaţi. În concluzie avem parte de patroni frustraţi şi mândri fără motive.
des/ş/ertu' realităţii 