Care este rolul meu pe pamant?
Pana la urma toti ajungem la intrebarea „care este rolul meu pe acest pamant?”. Intrebarea si raspunsul ar trebui sa ne apropie de Dumnezeu. Unii gasesc raspunsuri dar nu sunt siguri de ele, altii nu. Asta inseamna ca au cautat raspunsul in alta parte decat trebuia. Raspunsurile la toate intrebarile sunt in noi asa cum este si Dumnezeu.
Pe unii ii chinuie toata viata aceasta intrebare si nu reusesc niciodata sa gaseasca un raspuns satisfacator. Ceea ce reusim este cel mult sa gasim un raspuns diferit de al celorlalti si potrivit numai pentru noi insine. Am crezut pana nu demult ca toti trebuie sa ne gasim rostul in viata asta si ca este el este diferit pentru fiecare dintre noi.
Intre timp am gasit un raspuns universal valabil. Rostul nostru este sa impartim totul cu ceilalti. Asta este tot ce avem de facut. Bineinteles ca fiecare va face altceva in functie de viata pe care o duce si experientele prin care trece. Dar scopul este acelasi pentru toti. Doar manifestarile/rezultatele lui sunt diferite.
Asta vrea Dumnezeu de la noi. Sa ne ajutam intre noi impartind tot ce avem cu ceilalti. Acesta este altruismul/crestinismul perfect. Sa nu ai impresia ca tot ce ai este al tau si numai al tau. Ci ca tot ce ai ti-a fost dat pentru a-l imparti cu ceilalti, cu cei care iti cer asta. Puteti face asa ceva?
des/ş/ertu' realităţii 
Eugen said,
2 iunie 2010 la 2:45 pm
Pentru cel care a scris acest articol – vreau sa imparta ceea ce are cu mine, ca sunt in mare necaz. Poate face asta?
ely said,
15 iunie 2011 la 9:55 am
esti tare FELICITARI!
Eu M said,
5 februarie 2013 la 10:03 pm
Excepțional exemplu!
S-a întâmplat In Suedia ………………. O posibila tema de gandire
pentru romani, pentru tot ce am trait si inca se mai traieste la noi:
Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat
vreodata pe cineva la examen, dar a picat odata o grupa intreaga.
Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu
ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA!
Profesorul le-a spus, „OK, vom face in grupa aceasta un experiment
asupra socialismului.
Se va face media tuturor notelor, si fiecare va primi aceeasi nota,
astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota 10.”
Dupa primul test, notele au fost adunate si impartite la numarul de
studenti, si toti au primit un 8.
Studentii care au studiat intens au fost suparati, dar cei care au
invatat mai putin au fost bucurosi peste masura.
Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin
au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus
ca si ei vor o „pomana”, asa incat si ei au studiat mai putin.
Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit.
Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4 .
Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile,
acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul
altuia.Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat.
Profesorul le-a spus ca socialismul va pica in final deoarece, atunci
cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de
asemenea, mare. Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni
nu va incerca sau va vrea sa aiba succes.
Nu putea fi o explicatie mai simpla.
Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul:
„Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber, iar bogatul in afara
libertatii. Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru
aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste
pentru ceea ce a muncit.”
Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva.
Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca
cealalta jumatate va avea grija de ea si cand jumatatea care a muncit
realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt
beneficiarii muncii lor, atunci, prietene, acesta este sfarsitul
oricarei natiuni.
Nu poti multiplica bogatia divizand-o.
Reflectati !
LILI said,
20 martie 2013 la 2:48 pm
Perfect adevarat. Foarte bun exemplul dat, doar ca saracii care nu muncesc pentru ca ar vrea, dar nu au unde, sunt si ei consumatori din banii statului. Deci banii care le vin de la stat se duc tot la cei care au afaceri mai mici sau mai mari.Acesti bani devin profitul care la randul lui va fi impozitat de catre stat.