Angajat sau patron?
Îmi spunea un prieten că Dumnezeu ne-a lăsat pe pământ cu tot ceea ce ne trebuie astfel încât să nu fim nevoiţi să muncim pentru că serviciul nu este obligatoriu. Cred că ultimul mare om care a făcut asta a fost Emil Cioran. Totuşi, lumea în care trăim ne spune că nu putem supravieţui fără muncă, unii dintre noi fiind chiar dependenţi de ea.
De aceea cred că cea mai bună întrebare în legătură cu subiectul este dacă vrem să muncim pentru noi sau pentru alţii, să fim angajaţi sau patroni. Nu ştiu câţi dintre noi sunt capabili să recunoască, măcar în faţa lor, dacă vor una sau alta. Eu îmi doresc de mulţi ani o afacere personală din care să pot trăi bine şi să nu mai fiu nevoit să lucrez pentru alţii. Vreau să ştiu că ideile, creativitatea şi efortul meu sunt pentru mine, nu pentru un patron care nu le apreciază.
Însă sunt foarte mulţi care nu îşi doresc asta, ci să rămână angajaţi toată viaţa şi, dacă se poate, să ajungă cât mai sus în ierarhia unei firme. Nu este cu nimic mai prejos decât cealaltă variantă. Numai că unii se ruşinează de propriile alegeri, ceea ce îi face mai slabi şi mai uşor de rănit. Câţi dintre voi pot fi atât de sinceri încât să spună aici ce vor – angajat sau patron – şi de ce?
Toate femeile văd negru?
Mă întreb dacă toate româncele sunt rele, arţăgoase, invidioase, bârfitoare, disperate după bani şamd. Chiar nu mai există unele deştepte, sufletiste, empatice, calme etc.? Nu se poate ca totul să fie negru pentru femeile din ţara asta. Ar însemna că am pierdut orice speranţă.
Cum te văd cei din jurul tău?
Pe oamenii pe care îi cred sinceri şi direcţi îmi place să-i întreb ce cred despre mine. Vreau să ştiu cum mă văd ceilalţi pentru că nu ştiu dacă reuşesc să transmit ce vreau. Eu ştiu cum sunt, dar ceilalţi cum cred că sunt? Este foarte interesant să înţelegi cum eşti perceput şi de ce. Uneori am surpriza să descopăr că ei cred despre mine lucruri neadevărate sau pe care nu le-am conştientizat. De obicei este o diferenţă mare între cum crezi că te percep ceilalţi şi cum te percep cu adevărat. Apropo, voi ce credeţi despre mine?
Ce se intampla de fapt in Moldova?
Am o problema cu fratii nostri de peste Prut. Nu reusesc sa ii inteleg, mai ales pe tineri. In afara faptului ca au fost rusificati pana in sange, si asta explica multe, nu au nicio scuza valabila. Sunt convins ca ei au suportat o rusificare mai intensa ca noi, cei din Romania. Insa asta nu ii absolva de toate prostiile care le fac acum.
Sunt condusi de comunisti in continuare, desi sustin ca sunt o tara libera si independenta. Desi comunismul s-a cam dus de rapa peste tot in lume, ei se incapataneaza sa ii voteze. E adevarat ca sunt dependenti de rusi in ceea ce priveste gazul, dar nu cred ca asta are o importanta atat de mare.
Nu inteleg de ce vin sa invete si sa munceasca in Romania, dar vor sa fie condusi in continuare de cei care ataca Romania in aproape orice discurs. Nu pricep de ce tin atat de mult la independenta lor, cand stim foarte bine ca Moldova este teritoriu romanesc. Recunosc ca nu am fost niciodata la ei, desi imi doresc de mult, dar am auzit tot felul de lucruri si bune si rele de la cei care au fost.
Am un prieten din Republica Moldova cu care am vorbit pe tema asta, dar tot nu am reusit sa inteleg. Ce se intampla de fapt acolo? Si la voi tot batranii nostalgici dupa comunism voteaza, iar tinerii se fac ca ploua? Nici la voi tinerii nu vor sa ia atitudine sau nici voi nu aveti pe cine vota?
Ar fi foarte interesant daca ar comenta acest articol si fratii nostri pentru ca nu sunt singurul roman care nu intelege ce se intampla acolo. Lamuriti-ne! Vrem sa stim de la voi care este adevarul!
des/ş/ertu' realităţii 