M-am mutat pe site-ul meu…
Dragii moşului. Am hotărât să mut acest blog pe site-ul meu. Mi-a luat o zi să transfer toate articolele şi îmi pare foarte rău că nu am putut muta şi comentariile voastre. De acum încolo cei care vor să mă citească mă găsesc pe http://www.dancalin.ro/. Vă mulţumesc pentru înţelegere.
Constanţa este un oraş mort de care fug toţi
Deşi locuiesc şi muncesc în Bucureşti de vreo 13 ani sunt constănţean, iar părinţii mei sunt acolo. Mă duc acasă cât mai des posibil şi de fiecare dată dau peste aceeaşi nemulţumire generală faţă de cel mai mare primar din România, inegalabilul păstaie. În afară de pensionari, care sunt mânjiţi de câteva ori pe an cu ceva de-ale gurii, toţi vorbesc rău despre leguma de la primărie.
Mai sunt unii pe ici pe colo care spun că a făcut străzile, lumina, Mamaia, gazul şi fântânile. Despre ăştia nu vreau să vorbesc pentru că ei nu înţeleg că toate acestea sunt obligaţii ale primarului, nu fapte bune sau mărinimie. Este adevărat că cei care l-au precedat au reuşit doar să asfalteze strada pe care locuiau în patru ani de mandat, dar din comparaţia asta nu rezultă că păstaie este un primar bun.
Dacă vorbeşti cu taximetriştii, cu oamenii de afaceri (mici sau mari) sau cu cei care lucrează în presa din oraş vei afla multe dintre mizeriile pe care le face nea primarul în funcţie. Şi ele nu sunt nici puţine, nici nesemnificative. Constanţa este un oraş în care nu poţi face nimic important fără să cotizezi la plaiboiul din PVC. Pe vremea în care avea magazinul Brick (un Praktiker local) nu îţi dădea autorizaţie de construcţie pentru o lucrare mai mare dacă nu luai materiale de la el.
Majoritatea tinerilor migrează spre Bucureşti
La alegeri toate magazinele din oraş au afiş cu el în geam deşi patronii sunt împotriva lui. De ce? Pentru că ai de ales între a lipi posterul şi a fi vizitat de tot felul de controale care îţi aplică amenzile maxime prevăzute de lege. Şi, deoarece dacă ai o afacere în România şi plăteşti toate impozitele dai faliment, ei aleg prima variantă, cea cu afişul.
Carrefour a vrut să construiască un magazin în Constanţa imediat după ce l-a realizat pe primul din Bucureşti. Dar nu a făcut asta pentru că primarul cel cinstit, pe care D.N.A. nu (vrea) îl prinde cu nimic, a cerut un comision fabulos. Investitorii germani care au luat hotelurile din Albena au venit prima dată în Mamaia şi au încercat să-şi facă treaba garantând investiţia şi un grad de ocupare de 80%. Dar, din nou, măzăriche a cerut comision.
Şi astea sunt doar câteva dintre cele mai mari ilegalităţi pe care le-a comis. Din cauza lui Constanţa, al doilea oraş din ţară după Bucureşti, este un oraş mort în care cele mai bune salarii sunt de 1.000-1.500 de lei. Aici un contabil cu facultate câştigă 5-600 de lei, un DTP-ist – 7-800 de lei, un vânzător – 3-400 de lei ş.a.m.d. Cum ar putea să trăiască un tânăr cu banii ăştia? De aceea rămân în oraş doar foarte puţini, majoritatea lor migrând spre Capitală.
Ştiind toate acestea şi multe altele mi se face scârbă când îl văd prin presă cum se dă lovit şi nedreptăţit, făcând pe inocentul care vrea binele oamenilor. Singura şansă ca oraşul să se dezvolte este ca tinerii constănţeni să se ducă la vot, nu doar pensionarii. Dar, din păcate, lor nu le pasă de oraş şi se gândesc doar să îşi termine liceul şi să plece de acolo cât mai repede posibil. Cred că nici în vestul sălbatic un şerif nu controla o localitate aşa cum o face păstaie!
Ziua Mondială a Populaţiei, încă o glumă
În 1974, nenea O.N.U. a proclamat Anul Internaţional al Populaţiei şi a invitat, pentru prima dată în istorie, toate statele lumii la Conferinţa Mondială a Populaţiei care s-a desfăşurat în august în… Bucureşti. Scopul declarat al Zilei Mondiale a Populaţiei, care a fost stabilită pe 11 iulie, este de a atrage atenţia asupra problemelor populaţiei. De parcă mai crede cineva că există vreun guvern preocupat de binele oamenilor.
Băieţii ăştia încearcă să pară preocupaţi de înmulţirea oamenilor pe glob, de calitatea alimentelor, de sănătatea populaţiei, de drepturile cetăţenilor, de sărăcie, de educaţie, de şomaj, de tineri, de copii ş.a.m.d. Toate aceste probleme sunt foarte vechi şi apar în promisiunile electorale pe care le fac toate partidele. Însă ele rămân doar vorbe pentru cei care au puterea deoarece ei nu au astfel de probleme.
Când ai bani şi putere nu te mai interesează de gloată. Nu ştiu cum este în alte ţări, dar asta este atitudinea politicienilor din România. De retorică ne-am săturat toţi, vrem fapte. Şi eu sunt preocupat de binele omenirii şi de aceea aştept să devin un Batman sau Spiderman pentru a-i putea ajuta. Până se va întâmpla asta faptul că mă dau preocupat este doar o vorbă în vânt.
Educaţie cu parul
Tot mai multe asociaţii, firme sau chiar persoane fizice organizează activităţi de strângere a gunoaielor din ţara asta. Chiar şi instituţiile statului s-au apucat de colectarea D.E.E.E. sau de colectarea selectivă a gunoaielor. Tot respectul şi aprecierea mea. Cu toate acestea România rămâne o ţară mizerabilă şi plină de gunoaie (mai ales umane). Nimeni nu va putea face nimic în acest sens în ţara noastră pentru că ea este locuită de români.
Luaţi un tren de navetişti şi uitaţi-vă pe linii să vedeţi cât de multe sticle de bere veţi vedea. Este un jeg de nedescris provocat de jegurile umane. Pe ăştia nu-i va putea educa nimeni niciodată, nu le va putea trezi nimeni sentimente sociale decât cu amenzi foarte mari şi muncă în folosul societăţii. Ar trebui să fie puşi să strângă tot ce au făcut şi să plătească şi amenzi de mii de lei pentru că ei nu ştiu decât să bea, să asculte manele şi să se dea mari cu toate idioţeniile.
Dar cum poţi face aşa ceva când ei merg cu un leu de la Bucureşti la Ciulniţa sau Feteşti? Cum poţi face asta când ei nu plătesc amendă chiar dacă vine supracontrolul? Cum îi poţi trezi la realitate când ei sunt subdezvoltaţi mintal şi trăiesc ca nişte maimuţe în pădure? Numai cu amenzi foarte mari au fost educaţi oamenii pe tot globul. De ce am crede că pentru români nu este bună metoda? Statele civilizate au reuşit numai aşa.
Pune-i să termine canalul Dunăre-Bucureşti, să cureţe toată ţara de jegul pe care l-au creat, să facă drumuri cu lopata şi să nu fie plătiţi pentru asta, ba chiar să fie şi amendaţi. Să vezi atunci ce spirit civic dezvoltat vor avea românii, că se vor mira şi nemţii. Cu parul băi nene că altfel nu se poate! Mi-e din ce în ce mai scârbă de ţara asta şi oamenii care o locuiesc şi nu vreau să mă fac că nu văd ce se întâmplă.
Mulţi patroni se cred manageri, dar puţini sunt
Cele mai proaste momente din viaţa mea de angajat au fost acelea când patronul a încercat să mă înveţe meserie deşi nu ştia nici 10% din cât ştiam eu. Sunt prea mulţi patroni în ţara asta care au impresia că le ştiu pe toate şi dau lecţii tuturor, chiar dacă nu au avut nicio legătură cu vreuna dintre meseriile în care se bagă. Prea mulţi patroni români se cred manageri şi prea puţini sunt.
Mulţi dintre ei sunt atât de „simpli” încât îţi dai seama imediat ce au în cap dacă te uiţi la ce-au făcut până atunci. După ce au demarat afacerea şi a început să meargă, pentru că au fost umili şi au angajat oameni buni care i-au ajutat, se apucă să îşi ia maşini scumpe, să plece în concediu prin cine ştie ce ţară, să-şi ia numai ţoale de firmă, să se creadă mult mai deştepţi decât sunt şamd. Într-un cuvânt, să li se urce la cap.
Este foarte greu să rămâi om când dai de bani după ce ai fost sărac. Asta pentru că îţi trebuie caracter şi personalitate să nu o iei razna când ai succes. Se pare că le este imposibil să rămână cu picioarele pe pământ după ce le cresc rapid veniturile. Încep să arunce cu bani şi, inevitabil, să piardă legătura cu realitatea. Pentru binele lor ar trebui să dea faliment. Numai şocurile de acest fel îi pot trezi.
des/ş/ertu' realităţii 