Realizarea cea mai mare a omului

29 iunie 2008 at 12:49 am (atitudine) (, , , , , , )

Am văzut Taken, dar nu vreau să discut filmul, ci tema secundară propusă de el: fete răpite, drogate şi obligate să se prostitueze. Sunt un om care caută soluţii, nu vinovaţi, un om care nu se lasă învins de probleme, ci luptă mai departe. Dar această bucăţică de realitate abordată în film m-a afectat foarte tare şi m-a făcut să îmi pierd speranţa.

M-a făcut să înţeleg abia acum ce mi-a spus un prieten mai demult, şi anume că spiritul malefic, diavolul, satana sau cum vreţi să-i spuneţi, şi-a făcut deja treaba printre muritorii de rând, pământul fiind cucerit. Nu ştiu dacă există vreo soluţie, vreo cale de ieşire din acest rău care ne înconjoară, dar simt că este foarte grav ceea ce se întâmplă. Poate spun banalităţi, dar înţelegi altfel lucrurile când le percepi cu sufletul.

Cred că totul pleacă de la noi şi mizeriile din noi: răutate, indiferenţă, răzbunare, vicii, pasiuni bolnave, ură, avariţie, epatare şamd. Am distrus ceea ce era bun şi frumos în lume şi în noi. Asta este realizarea cea mai mare a omului de la care se trag toate. Ceva s-a prăbuşit în mine în seara asta şi mă resimt. Sper să mai pot vedea ceva frumos şi bun de acum încolo. Însă eu, în lumea asta, în care nu pot face nimic pentru a îmbunătăţi lucrurile, nu mai vreau să trăiesc.

Un comentariu

  1. anaAyana said,

    Răul există numai acolo unde lipseşte orice fărâmă de bine, la fel cum întunericul este lipsa luminii. În fond este o alegere şi e drept că se extinde mai repede lipsa decât prea-plinul din oameni.

Lasă un comentariu