Mulţi patroni se cred manageri, dar puţini sunt
Cele mai proaste momente din viaţa mea de angajat au fost acelea când patronul a încercat să mă înveţe meserie deşi nu ştia nici 10% din cât ştiam eu. Sunt prea mulţi patroni în ţara asta care au impresia că le ştiu pe toate şi dau lecţii tuturor, chiar dacă nu au avut nicio legătură cu vreuna dintre meseriile în care se bagă. Prea mulţi patroni români se cred manageri şi prea puţini sunt.
Mulţi dintre ei sunt atât de „simpli” încât îţi dai seama imediat ce au în cap dacă te uiţi la ce-au făcut până atunci. După ce au demarat afacerea şi a început să meargă, pentru că au fost umili şi au angajat oameni buni care i-au ajutat, se apucă să îşi ia maşini scumpe, să plece în concediu prin cine ştie ce ţară, să-şi ia numai ţoale de firmă, să se creadă mult mai deştepţi decât sunt şamd. Într-un cuvânt, să li se urce la cap.
Este foarte greu să rămâi om când dai de bani după ce ai fost sărac. Asta pentru că îţi trebuie caracter şi personalitate să nu o iei razna când ai succes. Se pare că le este imposibil să rămână cu picioarele pe pământ după ce le cresc rapid veniturile. Încep să arunce cu bani şi, inevitabil, să piardă legătura cu realitatea. Pentru binele lor ar trebui să dea faliment. Numai şocurile de acest fel îi pot trezi.
Avem patroni frustraţi şi mândri fără motive
Mă enervează patronii care cred că le ştiu pe toate şi simt nevoia să dea lecţii tuturor angajaţilor dintr-o mândrie prostească. Mă enervează patronii care vor să se implice în tot şi nu înţeleg că treaba unui manager este să delege sarcini şi să urmărească execuţia lor. Mă enerveaza patronii care nu ştiu să ceară ce vor pentru că nu înţeleg nici ei asta, dar dau vina pe angajaţi că nu fac ce trebuie, din cauza frustrărilor personale.
Sunt prea mulţi patroni în România care angajează oameni bine pregătiţi şi cu experienţă, dar nu le dau voie să îşi facă treaba şi, pe urmă, sunt nemulţumiţi de ei. Ba chiar fac tot posibilul să îi încurce, deşi îi plătesc. Sunt tot felul de patroni care se cred manageri, dar le e frică să dea putere oamenilor, să îi responsabilizeze şi să-i stimuleze (măcar verbal). Prea puţini dintre ei înţeleg că încurajarea este un factor psihologic important pentru orice om dacă vrei să dea randament.
Şi mai este o categorie de patroni care a citit câteva cărţi scrise de americani şi încearcă să le aplice în ţara noastră. Asta demonstrează că nu au înţeles nimic din psihologia acestui popor, care este atipic din toate punctele de vedere, şi că astfel nu vor reuşi niciodată să obţină rezultate bune în afaceri. Din nefericire pentru toată lumea sunt prea mulţi patroni care nu înţeleg că banii şi succesul lor sunt aduse de angajaţi. În concluzie avem parte de patroni frustraţi şi mândri fără motive.
A reapărut redactorul freelancer
În ultima vreme sunt din ce în ce mai mulţi patroni de presă care înţeleg că nu este necesar ca redactorii să fie angajaţi şi să fie lipiţi de birouri la servici. Multe edituri autohtone au început să lucreze cu redactori colaboratori cărora li se dau termene şi sarcini precise.
În felul acesta a reapărut şi la noi redactorul freelancer care a fost obligat de comunişti să dispară după cel de-al doilea război modial. În afara faptului că redactorul trebuie să stea mai mult pe teren decât în birou, patronii de presă au înţeles că folosirea redactorilor colaboratori poate micşora substanţial cheltuielile firmei.
Astfel nu mai sunt necesare o parte dintre calcultoare şi programe pentru ele, spaţii mari de birouri şi cheltuielile aferente (chirie, utilităţi, curăţenie etc.), multe consumabile, taxe şi impozite, bătaie de cap şamd. În plus, cu ajutorul unor redactori colaboratori din oraşele mari din ţară publicaţia află şi spune mai multe cititorilor săi.
Avantajele sunt şi de partea redactorilor aflaţi în această situaţie. Este mai plăcut şi mai uşor să lucrezi fără şefi pe cap şi program, ci doar cu termene limită şi sarcini precise. Îţi poţi face programul cum vrei şi îţi poţi doza energia cum îţi este mai bine. Cei care vor înţelege că ăsta este viitorul în presă vor avea de câştigat pe termen lung.
Acelaşi lucru se întâmplă şi cu cei implicaţi în presă care înţeleg necesitatea folosirii mess-ului la servici. Se poate lucra foarte bine pe mess şi pot fi economisiţi nişte bani care trebuiau daţi pe telefoane. Interesant este că sunt edituri mari care interzic utilizarea mess-ului (de exemplu Hiparion). Nu toţi putem înţelege evoluţia şi nu toţi putem să ne folosim de ea, nu-i aşa?
Articol mutat de pe http://www.desprepresa.blogspot.com
des/ş/ertu' realităţii 