Educaţie cu parul

8 Iulie 2008 at 11:41 am (mă uit în/jur) (, , , , , )

Tot mai multe asociaţii, firme sau chiar persoane fizice organizează activităţi de strângere a gunoaielor din ţara asta. Chiar şi instituţiile statului s-au apucat de colectarea D.E.E.E. sau de colectarea selectivă a gunoaielor. Tot respectul şi aprecierea mea. Cu toate acestea România rămâne o ţară mizerabilă şi plină de gunoaie (mai ales umane). Nimeni nu va putea face nimic în acest sens în ţara noastră pentru că ea este locuită de români.

Luaţi un tren de navetişti şi uitaţi-vă pe linii să vedeţi cât de multe sticle de bere veţi vedea. Este un jeg de nedescris provocat de jegurile umane. Pe ăştia nu-i va putea educa nimeni niciodată, nu le va putea trezi nimeni sentimente sociale decât cu amenzi foarte mari şi muncă în folosul societăţii. Ar trebui să fie puşi să strângă tot ce au făcut şi să plătească şi amenzi de mii de lei pentru că ei nu ştiu decât să bea, să asculte manele şi să se dea mari cu toate idioţeniile.

Dar cum poţi face aşa ceva când ei merg cu un leu de la Bucureşti la Ciulniţa sau Feteşti? Cum poţi face asta când ei nu plătesc amendă chiar dacă vine supracontrolul? Cum îi poţi trezi la realitate când ei sunt subdezvoltaţi mintal şi trăiesc ca nişte maimuţe în pădure? Numai cu amenzi foarte mari au fost educaţi oamenii pe tot globul. De ce am crede că pentru români nu este bună metoda? Statele civilizate au reuşit numai aşa.

Pune-i să termine canalul Dunăre-Bucureşti, să cureţe toată ţara de jegul pe care l-au creat, să facă drumuri cu lopata şi să nu fie plătiţi pentru asta, ba chiar să fie şi amendaţi. Să vezi atunci ce spirit civic dezvoltat vor avea românii, că se vor mira şi nemţii. Cu parul băi nene că altfel nu se poate! Mi-e din ce în ce mai scârbă de ţara asta şi oamenii care o locuiesc şi nu vreau să mă fac că nu văd ce se întâmplă.

Legătură permanentă 2 comentarii

Vine o vreme când trebuie să…

1 Iunie 2008 at 12:05 am (din experienţă) (, , , , , , )

Vine o vreme în viaţa unui om când trebuie să arunce la gunoi nişte prieteni. Oameni care până nu demult erau consideraţi prieteni, trebuie reconsideraţi. Ai înţeles cu timpul că nu îţi sunt apropiaţi, că te cheamă doar când au nevoie de cineva şi nu îi ajută nimeni, că te evită sistematic, că găsesc tot felul de motive să nu te ajute când le-o ceri, că preferă compania altora decât pe a ta şamd.

Şi atunci, vine o vreme când te-ai săturat să mai speri că toate cele de mai sus sunt întâmplătoare şi simţi nevoia să iei atitudine. Ai două variante din care poţi alege: îi elimini din viaţa ta sau încerci să te foloseşti de ei când ai nevoie şi atât. Bineînţeles că mai există şi varianta de a continua ca până atunci, dar de asta te-ai săturat.

De aceea, vine o vreme când trebuie să hotărăşti ce faci cu „prietenii” care se folosesc de tine cu neruşinare după care te aruncă într-un colţ până când vor avea nevoie de tine din nou. Dacă vrei o viaţă frumoasă trebuie să iei o hotărâre în privinţa lor pentru că ei nu vor fi niciodată acolo când ai nevoie de ei. Aşa cum arunci gunoiul, aşa trebuie să faci şi cu mizeria umană din viaţa ta.

Pentru că vine o vreme când îţi dai seama că toţi avem ceea ce merităm şi că tu nu vrei să ai în viaţa ta nişte forme subdezvoltate de viaţă care trăiesc doar distrugând ce este în jurul lor. Dacă vrei să mergi înainte trebuie să elimini balastul care te ţine pe loc sau, mai rău, care te trage înapoi. De ce? Pentru că vine o vreme în viaţa unui om când trebuie să…

Legătură permanentă 2 comentarii