Empaticii păstrează un echilibru în societate

4 Iunie 2008 at 11:02 am (mă uit în/jur) (, , , )

Să fii empatic în România este un dar dureros. Aici oamenii suferă şi sunt trişti, abătuţi sau striviţi de griji şi probleme. Este foarte puţină fericire sau mulţumire, fiind întâlnite mai ales la tinerii îndrăgostiţi. În rest aproape totul este încruntat, tern şi lipsit de culoare. Dacă eşti empatic simţi toate acestea foarte acut şi te dărâmă. Trebuie să fii foarte puternic psihic pentru a rezista şi trebuie să ştii de unde să îţi iei energiile pozitive dacă vrei să mergi mai departe.

Mai bine zis trebuie să îţi procuri singur aceste surse de energie pozitivă pentru că ele sunt foarte rare în jur. Fiecare le găseşte pe ale lui: cărţi, filme, plimbări, călătorii, discuţii, discoteci, muzică etc. De aceea sunt oameni care spun că nu vor să vadă un film trist, să asculte o melodie lentă sau să participe la o înmormântare. Mai sunt încă destui români sensibili în ţara asta, ceea ce este îmbucurător.

E bine să ştii că nu toţi alergăm numai după bani şi beneficii călcând peste orice principiu şi oricine îţi stă în cale. Oameni empatici păstrează un oarecare echilibru în societatea în care trăim. Ei sunt cei care mai înclină balanţa şi spre imaterial. Mă bucură gândul că încă nu s-au transformat toţi românii în capitalişti arizi şi avizi după putere şi recunoaştere socială. Sper ca percepţia mea să fie reală şi să nu mă îmbăt cu apă rece.

Anunțuri

2 comentarii

  1. Cedik said,

    Banuiesc ca nu o sa ma crezi, dar in fine… eu tot spun ce am de zis.
    Sunt, sau mai bine zis am fost, o fire foarte sensibila si empatica. I-am pus mereu pe ceilalti in fata mea, incercam sa ii ajut mereu pe toti, eram bun cu toti, amabil si iertator.
    Si stii ce s-a intamplat? Au inceput sa ma creada toti fraier. Pustii de la bloc ma injurau pentru ca stiau ca, spre deosebire de ceilalti, eu nu o sa ii iau la palme si suturi, „prietenii” ma luau la misto pentru ca stiau ca nu o sa ripostez, toti profitau de mine, parintii incepusera sa creada ca sunt prea bleg. Pana cand am inceput sa le platesc tuturor cu aceasi moneda. I-am dat celui mai obraznic pusti o palma dupa ceafa de a intrat cu capul in pamant si dupa aia s-au calmat toti. Am inceput sa ii iau si eu la misto pe cei care ma luau la misto, m-am batut cu vreo 2-3 si au ajuns sa ma respecte.
    Acum sunt amabil doar cu cei ce merita. Am prieteni care mi-au spus ca le place sa vorbeasca cu mine, pentru ca stiu mereu ce sa le spun si ii inteleg si am si o gramada de „dujmani” (vorba manelistilor) care nu pot sa ma sufere si pe care ii iau peste picior cu orice ocazie. Si ca o inchiere…
    „Un barbat sensibil intr-o lume de rechini e inutil,
    Inceteaza, inceteaza sa mai fi copil! ” (Parazitii)

  2. Dan CĂLIN said,

    mă bucur pentru tine. asta înseamnă să fii empatic în ţara şi vremurile noastre. cam prin aceleaşi etape am trecut şi eu. ai mare dreptate, poţi fi sensibil fără să o ştie toată lumea. bravo ţie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: