Teama de maşina neagră este o realitate cotidiană

28 Aprilie 2008 at 3:00 pm (desPRE PREsă) (, , , , , , )

Deşi au fost metode comuniste, intimidarea sau eliminarea fizică a jurnaliştilor sunt folosite şi în prezent în ţara noastră. Teama pentru propria viaţă sau a celor din familie a rămas o realitate printre ziariştii români. Dacă scrii despre politică sau economie trebuie să te gândeşti de mai multe ori înainte să publici ceva, mai ales dacă vrei să faci o dezvăluire negativă despre o persoană cunoscută.

După ce publici câteva articole „mai critice” despre Iliescu, Năstase, Băsescu, Tăriceanu, Geoană, Patriciu etc. vei primi din partea colegilor, în gluma sau serios, replici de genul: „Ce te-a apucat mă? Vrei să dea o maşină neagră peste tine?”. Asta în cazul în care poţi publica astfel de articole.

Pentru că fiecare cotidian important are regulile lui nescrise care spun că nu poţi scrie despre Băsescu decât de bine, despre Patriciu de rău şamd. Aşadar, orice ai descoperit şi oricâte dovezi ai avea, nu înseamna că vei putea publica. Ştiu cazul unui ziarist care aflase că SPP funcţiona fără niciun temei legal, iar modul în care cheltuiau banii de la buget nu putea fi verificat de nimeni.

A scris un articol bine documentat, dar nu a fost lăsat să îl publice nici la ziarul la care lucra, nici la altul. I s-a spus să se gândească la viaţa lui şi a familiei: „Ţi s-a urât cu binele? Vrei să dea o maşină neagră peste tine?”. După scurt timp a fost dată legea de înfiinţare şi organizare a SPP printr-o ordonanţă de urgenţă.

Opresiunea presei din perioada PSD-istă

Dacă te legi de cine nu trebuie îţi măreşti considerabil şansele să ai probleme. Această teamă indusă ziariştilor este de neconceput în secolul al XXI-lea într-o ţară aflată în UE şi care se declară liberă şi democratică. Această situaţie este inacceptabilă.

S-a văzut extrem de bine opresiunea presei din perioada PSD-istă dintre 2000 şi 2004 când nu avea voie nimeni să scrie de rău despre guvern. Atunci s-au întâmplat şi acele „evenimente neplăcute” cu ziarişti bătuţi şi ameninţaţi. Apoi, după 2004, schimbarea a fost majoră, presa având iar „voie” să scrie despre cei care ne conduc.

Un alt ziarist mi-a povestit că la alegerile din 2000, câştigate de PSD, a găsit la o ghenă din centrul Bucureştiului mulţi saci cu voturi pentru partidele concurente PSD. A făcut fotografii, dar nu a avut curajul să publice nimic. Nici măcar nu a încercat şi s-a văzut apoi în atitudinea guvernului faţă de presă că a avut dreptate să nu o facă. Cu siguranţă ar fi avut probleme. Aşadar, faptul că nu apar în presă multe dintre adevărurile care ne înconjoară nu este doar vina jurnaliştilor.

Teama aceasta este normală pentru orice om; inducerea ei este anormală. Este aberant ca politicienii sau oamenii de afaceri care greşesc să facă presiuni asupra presei pentru a nu se afla adevărul. În orice ţară normală la cap cine greşeşte îşi asumă urmările.

Aşa cum se întâmplă în statele vestice unde auzim despre demisii pentru că au fost prinşi cu amante sau condamnări la închisoare pentru devalizare. Aşadar, dragi politicieni şi oameni de afaceri renunţaţi la a mai fi români, asumaţi-vă urmările faptelor voastre şi lăsaţi ziariştii să îşi facă treaba liniştiţi!

Articol mutat de pe www.desprepresa.blogspot.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: