desertu’ realitatii

Asociaţia Bucureşti, Asociaţia 21 decembrie, Grupul pentru Dialog Social, Alianţa Civică, Asociaţia Salvaţi Bucureştiul, Grupul de Acţiune Noii Golani şi Asociaţia Bate Şaua a Bicicliştilor din România cheamă toţi iubitorii Bucureştiului la un marş de protest autorizat împotriva distrugerii identităţii şi mediului Capitalei.

Întâlnirea este duminică, 11 mai 2008, de la ora 13:00 pe traseul Catedrala Sfântul Iosif – Piaţa Revoluţiei – Parcul Cişmigiu. Prin intermediul acestui marş se cere rezolvarea în regim de urgenţă a mai multor probleme:

- dezmembrarea construcţiei de lângă Catedrala Sfântul Iosif;

- protejarea Căii Victoriei şi oprirea construcţiei blocului de 13 etaje din Piaţa Revoluţiei;

- redeschiderea Ştrandului Tineretului;

- oprirea distrugerii împrejurimilor Cişmigiului;

- deschiderea Parcului cu Platani;

- implementarea transportului ecologic.

“Ne vom întâlni noi, iubitorii Bucureştiului, cu bicicleta sau alt mijloc de transport ecologic, cu pancarde sau alte instrumente prin care să cerem rezolvarea urgentă a problemelor care distrug identitatea şi mediul oraşului nostru. Ne vom întâlni pentru a spune autorităţilor locale: capitala noastră nu e moşia voastră! Simbolurile sau oamenii politici de orice fel nu sunt acceptaţi”, spun organizatorii.

Toţi suntem dependenţi. Îi blamăm pe drogaţi, beţivi şi fumători pentru că nu sunt capabili să renunţe la viciul lor şi se lasă controlaţi de droguri, băutură şi tigări. Dar nu ne gândim niciodată la noi. Tot timpul avem ceva de comentat şi de reproşat celorlalţi, dar uităm să privim în oglindă. Uităm de “cine este fără de păcat să ridice piatra”.

Nu vrem să recunoaştem, nici măcar faţă de noi înşine, că suntem dependenţi de persoane sau lucruri. Fiecare dintre noi şi-a ales calea lui, neputând să trăiască fără: televizor, femei, servici, maşină, dulciuri, calculator, sex, telefon, bârfă, prieteni, cola şi multe altele. Unii chiar spun câteodată fără să îşi dea seama “n-aş putea trăi fără…” sau “cum pot unii să trăiască fără…”.

Gândiţi-vă, nu cum ar fi dacă aţi renunţa la ceea ce vă face dependeţi pentru că este foarte greu, măcar la cum ar fi dacă aţi fi nevoiţi să o faceţi. Cei mai mulţi dintre cei care înţeleg asta sunt aceia care au fost puşi într-o astfel de situaţie. După aceea se schimbă foarte multe în viaţă, inclusiv modul în care o percepi. În sfârşit pricepi ce este cu adevărat important pentru tine.

Îţi schimbi priorităţile, prietenii, modul de trai, gândirea; totul. De cele mai multe ori, fără să îţi dai seama, devi altcineva şi te miră când prietenii îţi spun asta. Dar, acest exerciţiu de reîntoarcere la tine însuţi, este mai sănătos şi mai util dacă se întâmplă conştient şi voit. De aceea merită încercat măcar ca experienţă, dacă nu din convingere.

Uitându-mă în jur la românii pe lângă care trec observ tot mai multe chestii care mă deranjează la ei. Câteodată mă enervează atât de tare încât le spun asta. De fiecare dată când îi văd îmi amintesc faptul că ne caracterizează tot ceea ce facem şi că ele spun ceva despre noi celor care înţeleg asta. Iată o listă incompletă cu porcăriile pe care le fac românii în public:

- se urcă într-un mijloc de transport în comun şi rămân în uşă;

- se scobesc în dinţi, nas sau urechi;

- se scarpină la testicole sau în cur;

- ascultă muzică de la telefonul mobil;

- femeile grase care se îmbracă mulat;

- vorbesc tare şi gesticulează larg;

- înjură în toate felurile posibile;

- te calcă, te îmbrâncesc şi dau peste tine fără să îşi ceară scuze;

- îşi sug măselele;

- parchează maşinile pe trotuar fără să lase spaţiu pietonilor;

- cerşesc deşi sunt apţi de muncă;

- aruncă ce le prisoseşte oriunde în altă parte decât la un coş de gunoi şamd şamd şamd.

Lumea în care trăim este obositor de plină de publicitate de toate felurile. Oriunde eşti te înconjoară: panouri, afişe, fluturaşi, căni, tricouri, bannere, plicuri de zahăr, magazine, baruri, autobuze, mass media, spectacole, cinema, servici, internet, oameni şi aproape orice altceva din jurul nostru. Nu poţi scăpa de ea. De aceea ne influenţează în alegerile pe care le facem zilnic.

Interesant de ştiut este cum ne afectează pe fiecare dintre noi. În funcţie de ce anume alegem un produs ori o marcă? Atunci când vreţi să cumpăraţi ceva (orice) care sunt criteriile pe care vă bazaţi în alegerea voastră dintre aceleaşi produse similare? Suntem o societate care a trecut de faza achiziţionării oarbe pentru că acum avem de unde alege.

Cred că este important să aflăm care sunt criteriile care ne ghidează alegerile pentru că ar trebui să conteze şi altceva decât publicitatea. Mulţi dintre români cred că reclamele sunt mincinoase. Ţineţi cont şi de recomandările celorlalţi, de experienţa anterioară, de valoarea mărcilor, de implicarea socială a firmelor şamd? Vă mai duceţi acolo unde aţi fost serviţi prost?

Am avut nevoie de curând de un card debit. Am fost nevoit să mă gândesc la ce bancă să îl fac pentru că am de unde alege. De aceea am ţinut cont de mai multe aspecte şi am ales Raiffeisen:

- este o bancă germană;

- nu are probleme cu cardurile ca BCR;

- prietenii mi-au spus că transferul banilor se face foarte repede la ei;

- se implică în viaţa societăţii având acţiuni de ajutorare;

- au destul de multe sucursale în toată ţara şi implicit bancomate;

- nu am mai avut niciodată card la ei.

Nu le fac publicitate, ci pur şi simplu v-am dat un exemplu de alegere personală. Voi ce, cum şi de ce alegeţi anumite produse ori servicii? Pe ce vă bazaţi?

Dacă vrei să iei pulsul naţiunii şi să faci o baie de mulţime te urci într-un tren personal cu navetişti. Am fost până la Ciulniţa şi am trăit senzaţia. Aici am dat peste fauna interesantă de români simpli. Trebuie să fii prea corect să iei bilet când cel puţin trei sferturi sunt călători clandestini care dau 1 leu naşului.

Loc pe scaun prinzi doar dacă te urci în tren când e tras în gară şi dai din coate. Apoi afli că aici totul este de vânzare: CD-uri cu manele şi filme, portocale, telefoane mobile, ciocolată şi napolitane, haine, seminţe şamd. Te uiţi în jur şi vezi că oamenii mănâncă salam sau cârnaţi, beau bere ori vin, fumează unde au chef şi vorbesc tare şi porcos. Te împrieteneşti repede cu oricine şi te poţi băga în discuţie fără să se supere cineva.

Dacă eşti atent ce se vorbeşte în jurul tău afli care este preţul terenului sau caselor din satele prin care treci, cum e viaţa şi cât se câştigă în Italia sau Spania, cine a născut/murit sau s-a căsătorit etc. Totul bine condimentat cu glume şi miştouri porcoase. În plus fundalul sonor este asigurat de manelele care se aud de la casetofoane sau telefoane mobile.

Bomboana de pe tort a fost gara Ciulniţa unde am găsit apă de băut nepotabilă cu care nu se răcoreau doar câinii comunitari, ci şi mulţi oameni. Cam asta este realitatea la firul ierbii a României europene din mileniul trei. Asta este viaţa la ţară văzută dintr-un tren personal care se târăşte prin staţii ca românii prin viaţă.