desertu’ realitatii

Uitându-mă în jur la românii pe lângă care trec observ tot mai multe chestii care mă deranjează la ei. Câteodată mă enervează atât de tare încât le spun asta. De fiecare dată când îi văd îmi amintesc faptul că ne caracterizează tot ceea ce facem şi că ele spun ceva despre noi celor care înţeleg asta. Iată o listă incompletă cu porcăriile pe care le fac românii în public:

- se urcă într-un mijloc de transport în comun şi rămân în uşă;

- se scobesc în dinţi, nas sau urechi;

- se scarpină la testicole sau în cur;

- ascultă muzică de la telefonul mobil;

- femeile grase care se îmbracă mulat;

- vorbesc tare şi gesticulează larg;

- înjură în toate felurile posibile;

- te calcă, te îmbrâncesc şi dau peste tine fără să îşi ceară scuze;

- îşi sug măselele;

- parchează maşinile pe trotuar fără să lase spaţiu pietonilor;

- cerşesc deşi sunt apţi de muncă;

- aruncă ce le prisoseşte oriunde în altă parte decât la un coş de gunoi şamd şamd şamd.

Ştiu că ce voi spune în continuare nu este nimic nou. Ştiu că va suna banal şi plicticos pentru mulţi dintre voi. Ştiu că ştim toţi lucrurile astea. Ştiu că mulţi nu cred că îi afectează. Ştiu că nu avem ce face pentru a schimba situaţia. Ştiu că suntem prea mici şi prea fricoşi pentru a lua atitudine. Ştiu că este inutil să scriu articolul ăsta. Ştiu că sunt utopic, dar nu mai pot. Trebuie să o fac. Măcar pentru conştiinţa mea şi tot trebuie să o spun.

Este foarte multă minciună în jurul nostru. Foarte puţin din ceea ce credem că ştim este adevărat. Suntem minţiţi sistematic şi fără ruşine. Suntem manipulaţi continuu şi atât de bine încât nu ne mai dăm seama. Atât de tare ne-au ameţit încât nu mai suntem capabili să deosebim adevărul de minciună, binele de rău şi prietenii de duşmani. Avem momente în care suntem convinşi de ceea ce spunem, după care nu mai ştim ce să credem.

Oamenii care spun adevărul şi luptă pentru el sunt blamaţi şi distruşi. Dacă faci asta nu-ţi mai rămân decât două variante: renunţi şi redevi ca ceilalţi sau mergi mai departe şi înnebuneşti. Să lupţi pentru adevăr şi dreptate este o muncă sisifică. Oamenii nu mai au niciun fel de principiu moral în viaţă, ci se ghidează doar după norme practice şi lucrative. Nu ne mai interesează sufletele de lângă noi, aşa cum nu ne mai pasă nici de al nostru.

Într-o lume a banului, proprietăţii şi interesului personal, oamenii empatici, sensibili şi principiali sunt pierduţi. Nu mai este loc şi timp pentru ei. Avem prea multe nimicuri de făcut, ca să ne pierdem timpul cu fleacuri din astea serioase. Ni se pare că avem prea multe probleme, ca să ne mai pese de ceilalţi. Păi ce altora le pasă de mine? Din păcate ăsta este doar începutul. Mi-e teamă să mă gândesc unde vom ajunge pe calea asta. Sper doar că vorbesc prostii şi am luat-o razna…

În afară de oamenii proşti şi fuduli, nu pot să-i sufăr pe cei egoişti şi încrezuţi. Specia asta este una dintre cele mai nenorocite. Îi ştiţi foarte bine. Sunt ăia care spun că le fac cel mai bine pe toate şi că toţi ceilalţi suntem nişte proşti pe lângă ei. Sunt ăia care de fiecare dată când greşesc dau vina pe alţii, găsindu-şi scuze pentru orice porcărie fac, oricât de mare ar fi ea.

Specia asta de maimuţă care se crede om este foarte periculoasă pentru omenire în general. Mai ales atunci când îşi păcălesc şefii şi încep să urce în ierarhie şi societate. Ajung la un moment dat în funcţii de conducere şi aici se termină orice speranţă pentru ceilalţi. Din acest moment nu mai există absolut nicio şansă ca ăştia să revină cu picioarele pe pământ.

Nu vei mai putea niciodată să te înţelegi cu ei decât dacă îi lauzi deşănţat şi fără nicio ruşine. Nu vor mai accepta altfel de oameni în preajma lor. Vor schimba tot după cum le trăzneşte prin cap şi vor face greşeli foarte grave. Din păcate, lângă ei se află întotdeauna unul sau mai mulţi care fac lucrurile cum trebuie, nu aşa cum zic ei, şi până la urmă totul iese bine. Laudele vor fi gustate îndelung tot de ei. Chiar dacă ştiu că nu le merită şi le însuşesc.

M-am saturat de toti cei care imi spun sa nu mai fumez “ca nu imi face bine”. Stiu asta; simt asta. Nu mai suport sa mi se spuna continuu ceea ce stiu deja. Vreau sa aud ceva nou si interesant despre fumat si tigari. Stiu ca imi distruge tot felul de organe si mai ales creierul. Stiu si toate celelalte care se spun despre fumat si care au devenit clisee. M-am saturat de clisee. Sunt peste tot. Repet: vreau sa aud ceva nou si interesant despre fumat si tigari.