Dacă te duci la un magazin, oricare ar fi el, te interesează un produs şi întrebi vânzătoarea cum este, vei primi acelaşi răspuns întotdeauna: “este foarte bun, îl folosesc şi eu!”. NU ştiu cine crede asemenea prostii, dar se pare că ţine gogoaşa din moment ce toate vânzătoarele o folosesc. Probabil că cei nehotărâţi, neştiutori şi mai puţin gânditori percutează la această replică.
Experienţa aceasta a devenit interesantă pentru o prietenă de-a mea abia la raionul de cosmetice. Acolo a întrebat vânzătoarea dacă este bun un anumit fond de ten şi, bineînţeles, a primit răspunsul deja clasic: “este foarte bun, şi eu îl folosesc!”. Dar, în momentul în care s-a uitat la faţa vânzătoarei, s-a lămurit complet şi a plecat fără să cumpere nimic. Cred că trebuie să ai şi puţină minte ca să ştii când are rost să dai acest răspuns, iar, câteodată, e nevoie chiar să te uiţi în oglindă…
Pentru mine interviurile de angajare sunt un motiv de diXtracţie şi observaţie. Îmi place să-i analizez pe cei cu care stau de vorbă şi să îmi dau seama ce fel de oameni sunt, câtă experienţă şi putere decizională au, ce vor de la mine, cât de implicaţi sunt şamd. Am dat peste tot felul de oameni în astfel de situaţii: de la femei scorţoase cu impresii de şef sau relaxate şi umane, până la bărbaţi înfumuraţi care se cred ocupaţi sau simpli care apreciază glumele şi te fac să te simţi egalul lor.
Aspectele astea sunt foarte importante în cazul în care vei fi angajatul lor. Ţinând cont de o doză de relativitate şi “actorie”, din discuţiile de la interviu îţi poţi da seama ce viaţă vei avea acolo şi dacă are rost să mergi mai departe. Dacă nu eşti la primele interviuri din viaţă, în mare parte poţi anticipa cum ar trebui să te porţi după angajare şi de unde se vor isca neînţelegerile şi conflictele viitoare. Abia după ce vei mai sta un timp în firmă vei putea să înţelegi şi cum să le eviţi.
O piesă foarte bună şi un artist de la care tentativele de cantautori autohtoni au multe de învăţat. Maestre Bănică Jr., pune urechea la treabă şi ia exemplu de la alţii mai buni! Dar se vede că deja ai făcut-o. Însă nu ţi-a ieşit. Încearcă cu dinţii în sus, dacă ştii bancul…
Dacă vrei să iei pulsul naţiunii şi să faci o baie de mulţime te urci într-un tren personal cu navetişti. Am fost până la Ciulniţa şi am trăit senzaţia. Aici am dat peste fauna interesantă de români simpli. Trebuie să fii prea corect să iei bilet când cel puţin trei sferturi sunt călători clandestini care dau 1 leu naşului.
Loc pe scaun prinzi doar dacă te urci în tren când e tras în gară şi dai din coate. Apoi afli că aici totul este de vânzare: CD-uri cu manele şi filme, portocale, telefoane mobile, ciocolată şi napolitane, haine, seminţe şamd. Te uiţi în jur şi vezi că oamenii mănâncă salam sau cârnaţi, beau bere ori vin, fumează unde au chef şi vorbesc tare şi porcos. Te împrieteneşti repede cu oricine şi te poţi băga în discuţie fără să se supere cineva.
Dacă eşti atent ce se vorbeşte în jurul tău afli care este preţul terenului sau caselor din satele prin care treci, cum e viaţa şi cât se câştigă în Italia sau Spania, cine a născut/murit sau s-a căsătorit etc. Totul bine condimentat cu glume şi miştouri porcoase. În plus fundalul sonor este asigurat de manelele care se aud de la casetofoane sau telefoane mobile.
Bomboana de pe tort a fost gara Ciulniţa unde am găsit apă de băut nepotabilă cu care nu se răcoreau doar câinii comunitari, ci şi mulţi oameni. Cam asta este realitatea la firul ierbii a României europene din mileniul trei. Asta este viaţa la ţară văzută dintr-un tren personal care se târăşte prin staţii ca românii prin viaţă.
Majoritatea româncelor sunt egoiste, invidioase şi rele. Oriunde le întâlneşti observi cât de înverşunate, ranchiunoase şi răzbunătoare sunt. Asta se întâmplă şi în relaţiile profesionale şi în cele particulare. Până acum nu am întâlnit două femei care să fie prietene prea mult timp şi să nu se vorbească de rău pe la spate sau să nu se sape între ele. Acest fapt mi-a fost confirmat de toate femeile cu care am stat de vorbă pe această temă.
O vorbă spune că este vai şi amar de capul tău dacă ai ca şef o femeie. Ai probleme mari dacă ţi se întâmplă nenorocirea asta pentru că femeile nu vor doar să îţi faci treaba bine şi la timp, ci şi să ai grijă de orgoliul lor. O sarcină în plus care, de cele mai multe ori, este mai grea decât munca propriu zisă. Iar dacă nu faci asta va recurge la orice numai să te dea afară.
La fel de greu este să ai femei subalterni sau colegi. Fac tot felul de nazuri şi au nenumărate pretenţii. Vor egalitate doar la salariu, nu şi la atribuţii. Ca să nu mai spun de toate zilele pierdute pentru că nu se simt bine şi toţi nervii pe care ţi-i provoacă din orice li se pare. Şi toate celelalte nimicuri care te toacă:
- au voie şi, de multe ori, consideră că trebuie să întârzie;
- este normal să fie ameţite şi să greşească;
- au o scuză pentru orice prostie pe care o fac;
- nu recunosc niciodată că au greşit şamd.
Dramul de bun simţ care le făcea suportabile
De cele mai multe ori când am dat peste o problemă în trafic am făcut pariu cu mine că a fost iniţiată de o femeie. În cel puţin 90% din cazuri am avut dreptate. Şi asta nu ar fi o problemă atât de mare dacă nu ar avea şi tupeul să fie şi cu gura mare. Deşi au greşit, au curajul să facă şi scandal. Mă uit cu groază la maşinile de şcoală unde minimum 80-90% dintre cursanţi sunt femei.
Cred că toată prostia asta cu lupta pentru egalitate a distrus în femei şi dramul de bun simţ care le făcea suportabile. Au ajuns să nu mai înţeleagă ce pot face şi ce nu. Au început să se bage în orice cu capul înainte, fără să se gândească înainte. Nebunia egalităţii le-a întunecat până şi instinctele fantastice pe care le au. Nu le mai folosesc şi, inevitabil, se cred bărbaţi şi au impresia că pot înlocui instinctele cu raţiunea.
Acum femeile vor carieră, funcţii şi bani sau vor un bărbat care să le întreţină. Mă întreb unde sunt femeile cărora nu le era ruşine că sunt femei. Femeile care purtau fustă, care aveau grijă de căminul şi bărbatul lor, care ştiau când să îţi spună o vorbă bună şi când să te mustre, care ştiau că în spatele oricărui bărbat puternic se află o femeie deşteaptă.
Dan CĂLIN
